Mă înspăimîntă toamna. Am aşa o senzaţie neplacută, că răneşte toate nopţile de august. E ca şi cînd s-ar turna apă peste focul de tabără, ca şi cînd ar veni prea repede zorii peste o noapte pe care nu ai sfîrşi-o. Nu e prea multă vara, sunt doar trei luni, nu ştiu de ce vă plîngeţi…Nu e prea cald…e intens!

Iar e septembrie  şi nu e vina nimănui! E meritul cuiva, însă, că acest septembrie e magic. Ea, care nu cere niciodată nimic, îţi confiscă toate zilele  ruginii şi te trezeşti  cu sufletu-ţi în braţe — să-l creşti !

Vreau sa fiu expozitia unui singur artist. O sa muscam din Septembrie ca dintr-o tarta cu capsune. Prin gandul lui, de dragul meu, acceptă. Zaboveala unei nopti cu luna plina, pe damburi de ierburi lipicioase. Nebunia unui personaj de poveste, care sare garduri, razand de propria-i teama. Numaratul stelelor indepartate de pe metereze mangaiate de iubire. Voiosia de a nu ajunge la lumina din capatul tunelului, de dragul unei imbratisari pe intuneric. |Licurici rataciti din iunie si fluturi obraznici, aprinsi de lumina felinarelor. Plimbari printre necunoscuti cu miros de napolitana, tovarasia unor sufletele care inteleg fara cuvinte. Accepta. Sa imparti patul macar o noapte cu o dragoste irepetabila. Sa pastrezi o floare intr-o carte gasita pe presul de la usa. Sa fugi spre orice loc te poarta destinul, daca acolo te asteapta cineva. Sa pui nasul rece pe un gat cald, sa alergi cu gura deschisa si sa te ascunzi ca aurul pierdut. Sa te colorezi in spatele unui apus precum un bob copt de strugure. Cauta tot ce iti lipseste si canta-mi o melodie scurta, prosteasca. Poarta pe chip zambetul unui om care si cand greseste, se simte strans in brate.

Nu-i poţi rezista lui septembrie magic…n-ai cum! E  aşa de îmbietor, aici…Cred că anul ăsta nu mai revendic vara.