Diana Stoleru

Eu m-am dus la concert pentru muzica, dar m-am trezit ca ascultam cu precadere versuri. Si mi-au placut, Byron in concert. Cu precadere…No Man’s Land.

walking on the border
breathing the air of no man’s land
everything is allowed
no need to understand
the meaning of life

i wonder
if one can buy the land
to build one’s home in a place
where no one is king
and no one cares about your race

there are no jobs here
no employees here
no alarm clocks here
no piffle here

you can be yourself
don’t bite your tongue
yell your joy
or sing this song
no need to play your role
and lie to your ma’
that you’re actually pleased
with what you are

the edge of your world is going to crash and disappear
I long for you to come and lose the taste of fear
on the way

Iar am teme de facut si constat intrevederea temerii de cuvantul “leapsa”.

Scriu ce m-au invatat pe mine 365 de zile care mi-au apartinut, unele mai mult, altele mai putin, in penultimul an dinaintea celui de-al doilea deceniu din secolul 21.

in 2009 am invatat cu zambete, sughituri sau suturi in fund ca:

- timpul e relativ, dar trece sigur; n-a fost rau cand am confundat un weekend cu o saptamana de vacanta. A fost mai nasol cu sedintele de 30 de minute care au parut o eternitate.

- Discriminez sentimental. Mi-e mai dor de unii oameni decat de altii, desi ii vad cam la fel de des si imi sunt cam la fel de dragi.

- Cu cat cunosc mai multi oameni, cu atat ma simt mai bogata.

- Cartile de pe raftul meu nu se vor citi singure, ca atare trebuie sa le aloc timp obligatoriu, 30 minute de lectura inainte de culcare.

- Metroul e o sursa nesecata de inspiratie si de neprevazut.

- Coincidentele nu sunt intamplatoare…

- Muzica ma face fericita. Mai ales cand vine sub forma unui “platouas”

- Sunt maniaca cu planurile detaliate pana la ultima fibra de existenta. A trebuit sa experimentez neprevazutul planificat de altii ca sa pricep ca mi-e bine si fara clepsidra alaturi.

- Mor daca stau pe loc. Sunt titirez declarat si auto-acceptat.

- Imi place parul meu asa cum e el si nu, nu-l intind nici daca se tavaleste coafeza pe jos de disperare ca nu-l poate disciplina.

- Vad fluturi pe unde ei nu sunt si sunt total convinsa ca ei exista.

- Singurul om de care as putea sa ma tem sunt eu insami.

- Am o intuitie foarte faina si nu cred ca e doar de genul feminin. Cred ca am o intuitie hermafrodita.

- Stiu sa acord o a doua sansa. Uneori si o a treia. Nu o mai acord pe a patra.

- Stiu sa dezvolt lucruri marete, din mers…

- Nu prea stiu sa pierd. Nici acum, dupa ani de exercitiu.

- Reactionez foarte negativ la “trebuie” fara argumentare

- Perseverenta e o arta ce se practica prin exemplul personal, daca vrei sa ai parte de fructu-i dulce

- Gandesc eficient daca gandesc pe termen mediu si lung.

- Sunt in starea de comfort, stare pentru care imi atentionez unii prieteni. Nu am facut mare lucru sa imbunatatesc starea asta in cazul meu…

- E ok sa fac poze cum simt eu, nu cum gandesc eu.

- Ma bucur din ce in ce mai tare de ziua mea de nastere.

- Am prieteni fantastici si o steluta numai a mea. Sunt un om extrem de norocos…

Leapsa se da mai departe Simonei Bogdan si Violetei Pascal.

Sa nu uit de fapt de ce mi-am facut eu locul asta de adunat muzici. Pentru serile cand vin acasa si mi-e cam frig pentru ca e caloriferul uitat pe minim si ma apuca “cheful” de dans pentru incalzire…

Snow Patrol, Live Lounge Radio 1, Cover of One Day Like This – The funniest videos clips are here

Mi s-a recomandat sa bolesc la mine acasa, fara a indrazni sa-mi port pasii si gripa in locuri populate. Eu bolesc rar, dar si cand se intampla, o fac cu simt de raspundere.
Fireste, nu pot fi legumicola chiar toata ziua, asa ca-mi vin idei. Optimizez un pic timpii de cultivare si de accedere la nivelul superior in Farmville si ma apuc sa-mi organizez wish-list-ul de anul asta, in baza caruia sa prioritizez niste actiuni.

Pentru prima oara, nu reusesc sa ating cota de 10 Items Or Less. Constat ca, de la an la an, imi doresc chestii tot mai legate de siguranta. Sigur, o fi varsta, imi zic, dar in timp ce pe la aceeasi varsta unii isi iau an sabatic prin Papua Noua Guinee, eu ma rog sa nu ajunga nimeni sa cunoasca indeaproape sistemul sanitar din Romania, sau umilintele pe care le inghit oameni cu multa minte, doar pentru ca depind de alti oameni.
Imi doresc teribil ca Daniel sa se faca bine. Imi mai doresc ca toata energia Cristinei Bazavan sa insanatoseasca pe cine trebuie. Poate si pe altii, la cap, daca se poate…

Anul asta am nevoie de inspiratie, sa ma simt demna de 10 Items or Less. Am ales niste inspiratie mai jos. Cu voia voastra…

Urma – Wishlist

A little rush to warm the blood
Some piece of mind for me to hold
A day of rest to cool the brakes
A meaning for my damn mistakes

Pearl Jam – Wishlist

“I wish I was a messenger and all the news was good
I wish I was the full moon shining off a camaros hood”

Muse – Undisclosed Desires

I want to reconcile the violence in your heart
I want to recognize your beauty’s not just a mask
I want to exorcise the demons from your past
I want to satisfy the undisclosed desires in your heart

AMR:23 de zile

Ma duc sa vad Amintiri din Epoca de Aur. Amintirile altora, ca eu am doar particule de amintiri de atunci.

Ia sa vedem… Aveam vreo 4 ani si eram mandria uneia din putinele familii din bloc detinatoare de TV. Aveam si radio, pe care maica-mea il tinea ascuns intr-o debara, intre surubele, cuie, ciocane, borcane de muraturi, icoane, etc. Radio-ul glasuia uneori in franceza, eu pricepeam cate ceva (multam maica-mii!) si parintii mei se dadeau pe langa micul aparat ca si cand era gaina cu ouale de aur.
Intr-o buna seara, una din vecinele cu descendenti de seama mea a venit sa-si dezlipeasca odrasla din fata TV-ului nostru. Ne uitam la desene animate, care au fost intrerupte brusc de inceperea celui de-al X-ulea congres al partidului…erau multe XXX-uri asociate cu cele congrese, nu le numara nimeni…

In timp ce vecina statea in usa, s-a trezit revolta in mine si am exclamat pret de 4 ani nervosi si vreo 10 kg de om ca “Ileana este proasta ca nu ne lasa sa ne uitam la desene”. Palma care mi-a lovit obrazul, din senin mi-a ramas imprimata in creier. Taica-meu ma “corecta” public, sa nu cumva sa ne reclame vecina la Securitate…

Odata ce a iesit vecina din casa, mi-a cerut iertare pentru palma…Dar eu o simteam tot acolo, inca in creierul meu….Si inca mai cred ca Ileana era proasta gramada…

O chestie stranie insa, eu nu-mi amintesc nicio melodie misto din vremea aia, nici macar de la radio-ul ce vorbea franceza…Dar poate gasesc ceva in Amintirile lui Mungiu.

Amintiri Din Epoca De Aur – Tovarasi, Frumoasa E Viata! (trailer) – More free videos are here

Un dud mare intr-o gradina unde se simte miros de Mana Maicii Domnului. In jurul lui…e Bucurestiul.
Pe niste stradute apropiate pavajul e de granit. Piatra e neagra si se spala frumos cand ploua. Atat de frumos, incat dudul, de la inaltimea sa, se oglindeste in strada. La capatul pietrelor negre se gasesc ziduri. Unele s-au dilatat si se rasfira in directii divergente, provocand astfel carii mari in tencuiala, altele au “litera stacojie” sub forma de bulina cu mesaj de “nu mai esti ce-ai fost odata”.
La Dud nu se aude nimic rau.

In jur sunt alte stradute vechi, unde timpul nu are aceeasi densitate ca peste 700 m mai departe. Acolo sunt batrani, unii de o gratie ireala, care se saluta cu plecaciuni. Acolo…e posibil sa mai fie inca istorie vie.

Mai incolo, catre centrul vechi, e sentimentul de “ce minune ar putea fi…daca…”. Si va fi, sunt sigura! Si apoi strazile din zona Eroilor, casele inalte, florile blonde de la fereastra, iata-le…

From where the streets have no name

Pe mine nu m-a adoptat orasul asta, ci eu l-am adoptat pe el. Nu de mila ca era mai amarat si pierdut, ci pentru ca asa s-a nimerit sa ne intalnim candva, demult, unul dintre noi mai tanar (eu), unul mai in varsta (el), unul sa caute povesti (eu), unul sa fie cladit pe ele (el). Eu am ales sa bucuresc, fix in ziua cand m-am intors pe calcaie si am vazut Ateneul. Apoi am mai vazut a patra fereasta, de la stanga la dreapta, ultimul etaj, in cladirea veche de langa Ateneu. Asta mi-a spus ca sunt acasa.

Maine incepe sarbatoarea Bucurestiului si se mai termina abia pe 20 Septembrie, deci daca vreti sa bucuriti, iata aici cam ce ar fi de facut.

Nu gasesc lucruri intr-un spatiu restrans. Imi uit sistematic accesoriile sociale pe aiurea (noroc ca eu traiesc in Romania asta si le si regasesc). Multitaskingu’ meu proverbial se duce de rapa cand pierd 5 minute intregi gandind o fraza. Nu se poa’ , c’est pas moi…
Ia sa ma focusez eu puternic sa reinvii gestapo-ul din vremea studentiei, cand profa de chineza o suna pe maica-mea daca lipseam de la ore, eu avand in momentul intamplarii 21 de ani, da?

Ma gandesc sa iau mai in serios reminder-ele pe care mi le tot setez, sa tratez cu respect orele fixe si sa ma inspir exclusiv din Germania (macar timp de vreo luna).
Pai altfel, eu n-am nicio sansa sa devin stewardesa…pffff

Nine Inch Nails – Discipline 720p from the LITS Tour 2008/12/07 Portland, OR – The funniest videos are a click away

De 45 de minute e ziua mamei mele. Care mi-a bagat franceza in cap de la 4 ani si de care s-au temut toti colegii mei de generala o vreme prea lunga pentru mine. Care m-a dus la film atunci cand eram triste si am bocit amandoua, dar ea credea ca macar eu nu stiu sau nu vad. Care ma tot incuraja sa ma uit la Iosif Sava duminica, chiar daca familia masculina s-ar fi uitat la meci. Mamei mele, care m-a tuns toata copilaria castron in speranta ca voi ajunge sa cant ca Mireille Mathieu, ii spun azi Joieux Anniversaire, Maman!

Mireille Mathieu – Une Femme Amoureuse – Click here for the most popular videos

In primul rand…scriu mare si tare ca mie mi-a placut concertul Madonnei.
Combinatia de live cu playback nu-mi deranjeaza teribil sensibilitatea fina de spectator. Sigur, eu n-am platit chiar 800 RON/cap de statator in loja VIP,am facut compromisul lui “nici prea prea, nici foarte foarte”. Pe care (compromis) se gandisera sa-l faca si ceilalti. TOTI! Luat bilet la gazon A, relativ aproape de scena, dansat doar in interiorul corpului, caci la exterior am fost flancata de diversi, cam cu 2 capete mai inalti. Am concluzionat impreuna ca nu ne cunoastem indeajuns de bine incat sa stam chiar atat de apropiati, dar ne-am obisnuit repede cu ideea, mai mult de teama sa nu mai apara personaje noi in decor, care, cu capetele lor si mai inalte, sa obtureze si ecranul gigant.

Acum…organizarea la romani nu exceleaza. Stim. Dar daca ai putina materie cenusie in carcasa rotunda ce te apara de ploaie, nu te apuci sa masori un spatiu ca sa stii cate bilete poti vinde intr-un tarc restrans? Zic si eu…Un mare FAIL alora de-au gandit-o adanc.

Revenind….Concert Madonna-spectacol. Daca ma gandesc ca a prestat 2h 30 min in care nu a stat o clipa(cati ani are, 51? Mama nu arata asa la varsta aia!), ma minunez si ma bucur si imi spun ca se poate educa trupul sa se creada oricat de tanar vrea mintea. Coregrafie de mare tinuta, un playlist care avea o logica de la cap la coada, explozie de imagine si culoare, emotii…
Bonus…gafa cu discriminarea (pun pariu ca nu s-a consultat cu nimeni inainte sa deschida gura si sa ne spuna ca in Europa de Est rromii sunt discriminati mai abitir ca in alte locuri). Dat fiind ca ne-a dat asta bonus, publicul s-a multumit cu mesajul de final de concert “Game Over” si nu i-a mai cerut nici bis nici artificii, desi inteleg ca erau pregatite…

Dar am ramas fredonand si asta e bine, caci nu se intampla chiar la orice concert.

Madonna – Devil Wouldn’t Recognize You – The most amazing bloopers are here