Diana Stoleru

Am primit teme, şi nu le-am făcut la timp. “Pedeapsa” mea…magnolii in dar…de la Mache (in imaginea alăturată). Azi execut o leapşă pe sufletul meu, şi o dau mai departe unui prieten drag, lui Ciprian, care face cumva ca amprenta locului său să se traseze şi prin muzica ce însoţeşte un ceai.

Mache, fii anten! (că eşti masculin) — tot ce am strâns mai jos e de mare preţ pentru mine, aşa ca alegi tu una din muzicile astea şi ma înveţi să o zdrăngăn la chitară, să nu rămân copac când vine vorba de cântare, da?

Esti barbat sau femeie? I wish I cared

Fa-ti o scurta descriere: You’ll Never Get Over Me

Cum te simti? Forever Young

Descrie locul unde traiesti in prezent East of the Sun, West of the Moon

Daca ai putea sa mergi oriunde, unde ai merge? Foot of the Mountain

Modul de transport favorit Stay On These Roads

Cel mai bun prieten?Love of My Life

Tu si cel mai bun prieten sunteti Honey and the Moon

Cum este vremea? Blame It on the Weatherman

Perioada favorita din zi Early Morning

Daca viata ta ar fi o emisiune TV, cum s-ar numi? The Sun Always Shines on TV

Ce este viata pentru tine? Everyday

Relatia ta Take on Me

Teama ta Hard to Concentrate

Care este cel mai bun sfat pe care il poti da? Heaven out of Hell

Cugetarea zilei Hunting High and Low

Motto-ul meu Love Story Meets Viva la Vida

Imi vine si mie sa strig de ceva zile. Mi-a inghetat strigatul in creier si ustura de acolo.

Am zis ca nu plang si nu ma uit in sus manioasa.  Le-am facut pe amandoua, cu dobanda.

Macar de mi-ar fi facut si mie Sarbul onoarea de a ma numi “idioata”, asa cum zicea Nebuloasa ca avea obiceiul sa le mangaie pe ele atunci cand isi pierdeau curajul.  Ma enerveaza ca n-am apucat sa-l tin de mana si sa-i zic Multumesc in fata macar o data. Ma enerveaza ca ultima noastra conversatie a fost tot la telefon. Intr-o noapte, cand am sunat-o pe Ramona, (pentru ca eram in direct la Lynx) , si am intrebat-o daca e ok sa-l sunam pe Mile la Belgrad, mi-am dat seama ca as fi vrut sa traiesc o viata in preajma lor.

La miezul noptii, Mile a raspuns la telefon, de la Belgrad, sa povesteasca cum imi  ajuta mie prietenul.

Stau acum si ma gandesc la sarbii care i-au cantat, la plecare, cantece de primavara. Stiam si eu Plavi Safiru. Tot am senzatia ca in cantecul asta cineva imi zice “haide”…pacat ca nu inteleg chiar tot…

Imi tot vine in minte imaginea cu prietenii adunati in jurul mesei, sa si-l aminteasca pe Mile cu bunatatea  lui imensa. Imi scria Mordechai intr-un mesaj ca “nu suntem toti oameni de zapada, dar nici oameni de cacat n-om fi“. Am auzit, Sarbule, ce ne-ai zis. Raspundem la provocare, uite…Sa vezi ce ti-om povesti noi lucruri bune, Sarbule, sa fii mandru de noi, ca nu ne-ai atins degeaba…

Mordechai striga astazi pentru Radu. L-au auzit deja prietenii. Facem cor.

Aia de ne mai cititi si ati inteles de ce noi mai putem, dati va rog o sansa lui Radu sa poata sa citeasca povesti despre oameni de zapada.

PS: o sa public acelasi text si pe www.zanarim.ro , ca cine stie, poate mai preia si de acolo cineva urletul asta

PPS: Il stiti pe Crivat. Daca n-aveti Crivat, va sfatuiesc sa nu incercati sa va cumparati, ca n-aveti de unde. E cam unic.

Mi-a tradus Plavi Safir si mi l-a dat pe messenger.  Poftiti de ascultati si intelegeti.

Unde ai plecat cu ochii tai tristi
Si al cui nume iti dezmiarda buzele
Spune-mi cine iti mototoleste asternuturi
Si cine are cheile aurite de la odaile tale tainice

Lasa-ma sa te petrec, oriunde ai fi plecat
Fericit e cel cu care ti-ai impartit noptile
Lasa-ma sa te petrec si sa-ti fiu umbra
Ca sa nu fii singura singura
Cand pe ape vei pasi

Haide,
Albastrul meu safir, haide
Dorinta si neliniste
Haide
Si ramai aici

Bat vanturile prin usile oamenilor
Pe acolo am trecut si noi, odata, demult
Spune-mi cine iti mototoleste asternutul
Si cine are cheile aurite de la odaile tale tainice
Lasa-ma sa te petrec, oriunde ai fi plecat
Fericit e cel cu care ti-ai impartit noptile
Lasa-ma sa te petrec si sa-ti fiu umbra
Ca sa nu fii singura singura
Cand pe ape vei pasi

Executat portia de film la cinematograf. Raportez ca, spre dezamagirea gastii, nu am adunat floricele din par de data asta. Mai raportez ca romanul se calca pe cap cu tot restul puhoiului adunat sa vada Alice in Tara Minunilor. Sali pline, coada la bilete, coada la crantanele, coada la  lift, coada la mancare, coada la eliminarea mancarii…coada cam peste tot. Care ziceati ca-i criza? La mall este o criza teribila! De spatiu!

Data trecuta cand am scos baietii la film, am vazut si afisele cu Alice si ne-am spus ca mergem sa ne 3D la el impreuna. Si baietii nu s-au dus la meci, au mers la film si am vazut-o pe Alice, care tare greu s-a mai decis, frateeeee, daca sa se bata sau nu cu balaurul, sa se marite cu pocitania aia de petitor au ba ( e roscat, dintos si are o digestie proasta — cate secunde iti ia sa spui NU??) , sa-i spuna sau nu posibilei soacre ca e o naspeta snoaba. Adica, sa va explic…

Mi-e draga povestea asta de cand aveam mai putini ani decat degetele de la o mana. Niciunde in carte nu am simtit-o pe Alice ca fiind o nehotarata. Daca vrea Tim Burton sa ma convinga ca, odata crescuta, Alice isi calculeaza deciziile cu sublerul….protesteeeeez! Alice cea mica era mult mai hotarata si cred ca avea ceva mai multa personalitate. Alice cea mare e cam lipsita de vlaga si oricat si-ar suprapune exceptionalul Palarier (Johnny Depp) vointa peste (im)personalitatea ei, tot nu o creioneaza multumitor.

M-am hotarat ca o parte foarte faina a filmului este coloana sonora a lui, un factor de decizie in favoarea mersului la cinema. Am descoperit  Her Name Is Alice, de ShineDown…si cam asta ascult pana se hotaraste si Alice ce vrea sa mai faca….sa se intoarca sau nu in Tara Minunilor

16 Martie 2010. Imi voi aminti ziua de azi, sper , peste multi ani, ca inceputul unei primaveri minunate. De asta.

Muzica acum!

Acum fix o saptamana il primeam pe Vladut. Inainte de  asta, primisem cea mai faina oita portocalie ever.  Apoi mi s-a incarcat saptamana de alte martisoare, dar ultimul – cel din seara asta- chiar imi era necesar, si eu nu stiam. L-am primit cu un “bine , mergem”  obosit, ca si cand ii faceam o favoare.

Daca n-ati amortit sub troienele din luna martie, in seara asta ar fi fost doua locuri interesante unde sa va aflati: la Tarot, unde Hadean a gatit pentru Daniel, sau la concertul lui Jean Luc Ponty, de la Sala Palatului.

Despre cina-martisor a  lui Hadean a scris Marie Jeanne aici.

Ponty a fost darul meu din seara asta, facand sa sune ireal vioara lui albastra Barcus-Berry.  19 ani de muzica il leaga de basistul Guy Nsangué Akwa, care pare a avea fericirea in maini. Pianistul William Lecomte si bateristul Pierre Francois Dufour fac solo-uri impresionante. Asa am ajuns sa ascult ceva ce se incheaga foarte bine, desi, prin definitie, e fruct de improvizatie studiata:

In ultimele saptamani am inteles multe lucruri pe care am evitat sa le inteleg o vreme indelungata.  Fara sa ma scuz, atitudinea mea e de autoconservare, caci nu poti sa asculti raul si sa ti se para muzica, indiferent cata imaginatie ai investi in procesul asta.

Am  aflat astazi, printr-un e-mail de la organizatori, ca evenimentul Mozart Rocks de anul acesta este dedicat Asociaţiei Telefonul Copilului.  Mi-a venit in minte povestea unui copil, citita aici.

Daca din o seara de muzica (buna!) se poate schimba viata unor copii,  nu mai e nimic de comentat.

As vrea sa se vada in lung si-n lat ce face online-ul.

#draduta …uite cum se canta pentru tine, live din Fire Club, de acasa:

Folk Daniel Ratuta

Eu m-am dus la concert pentru muzica, dar m-am trezit ca ascultam cu precadere versuri. Si mi-au placut, Byron in concert. Cu precadere…No Man’s Land.

walking on the border
breathing the air of no man’s land
everything is allowed
no need to understand
the meaning of life

i wonder
if one can buy the land
to build one’s home in a place
where no one is king
and no one cares about your race

there are no jobs here
no employees here
no alarm clocks here
no piffle here

you can be yourself
don’t bite your tongue
yell your joy
or sing this song
no need to play your role
and lie to your ma’
that you’re actually pleased
with what you are

the edge of your world is going to crash and disappear
I long for you to come and lose the taste of fear
on the way

Nu ma mai apuca scarpinatul de stres de ceva zile. Cred ca m-am relaxat. Ascult muzica si privesc muntii.

http://embed.trilulilu.ro/audio/transp/3ea42a3c161bc7.swf
The Killers – Tranquilize (feat. Lou Reed)
Asculta mai multe audio Muzica

• inainte sa lipesti fotografia cu naspeta de colega-ta pe Darts si sa arunci prima sageata…
• inainte sa-ti imaginezi ca viata se termina cand se termina o perioada de angajare
• inainte sa tastezi prima litera dintr-un mesaj adresat cuiva cu care iti jurasei ca nu mai vorbesti (dar na, esti masochista…)
• in timp ce maica-ta iti face capul calendar despre optiunile gresite din viata ta, care includ, desigur, ultima-ti optiune politica
• inainte sa-ti mai asumi responsabilitatea unui proiect de care chiar nu mai aveai timp (a, da, spuneam ca esti masochista…)
• in timp ce asculti colinde in magazine, fara sa te gandesti la nimic rau. De fapt, fara sa te gandesti. Elogiul sinapselor neefectuate
• inainte sa ti se smulga o promisiune (inca esti varza la capitolul “spune nu!”)
• inainte sa critici
• dupa ce bolidul a trecut milimetric pe langa tine, pe trecerea de pietoni
• dupa ce ai luat o decizie mare pentru anul ce va veni
• dupa ce recitesti pentru a mia oara cel mai fain mesaj primit cadou de ziua ta
• in timp ce cauti mana Micului Print
• inainte, in timpul si dupa ce mai traiesti o zi copiata dupa ziua de ieri