De o vreme (scurta) ma duc catre zona de unde pleaca avioanele. Ma tot pacalesc, aproape zilnic, ca m-as putea “rataci” si urca in vreunul. Credeam ca mi s-a luat de ideea asta cu plecatul aiurea, dar e inca acolo, pandeste momentul bun sa se arate.
Vis-a-vis de “gradinita” mea e “gradinita” lui George Zafiu. Am descoperit-o uitandu-ma la dreapta, intr-o dimineata. Mi-am dorit sa vad si eu ce jucarii au si in seara asta l-am vazut pe Smiley la Europa FM in garaj.
Duminica într-o curte a unei case în zona Eroilor. Linişte, salată de linte, culori multe şi o cană alba, lucioasa — gândesc că ar fi aproape imposibil să nu-mi dispară îngrijorările, temerile, lucrurile pe care aş vrea să le îndepartez, măcar pentru o după-amiaza. E dificil să domesticesc nişte umbre. Imi amintesc de Micul prinţ. Şi de călugărul de care m-am speriat când mi-a cerut nişte bani, întinzîndu-mi o icoană. Mă relaxez treptat, împînzind verde şi albastru pe o suprafaţă netedă. Ar fi trebuit să fiu la mare, dar nu-mi pare rău.
Învăţ cum se toarnă porţelanul în forme, din povestirile lui Bogdan. Spune că materialele din vestul ţării sunt mai bune calitativ, motiv pentru care multe ateliere se află acolo. El doar pictează, cînd nu e profesor de liceu. Mi-a dat două pensule şi nişte codiţe de pensule, ascuţite. Îmi usuc rodul muncii cu uscătorul de păr şi ma apuc să-i scrijelesc mesaje. Greşesc mult, dar ştiu să repar şi nu se uită nimeni strîmb la mine. Mă simt ca la 5 ani, doar… mai bine.
Am petrecut cam 3 ore în atelierul Wagner Arte, desenînd viitoarea gazdă a ceaiului meu. Marţi intră la cuptor, pentru 12 ore. Joi, cînd o iau acasă, îi mai fac o poză, de produs finit.
Desigur, am gasit-o la Ionut, acolo unde obisnuiesc sa mai dau cate o raita sa vad ce mai fur. E un fel de pod cu gemuri bune .
Luati de va delectati:
In the suburbs, I
I learned to drive
And you told me I'd never survive
Grab your mother's keys, we're leaving
You always seemed so sure
That one day we'd fight in
In a suburban war
You put it down against mine
I saw you standing on the opposite shore
Nobody down, the first bombs fell
We were already bored
We were already, already bored
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling again
The kids won't be so hard
In my dreams we're still screaming
Running through the yard
And all the walls that they built in the 70s finally fall
And all of the houses they built in the 70s finally fall
It meant nothing at all
It meant nothing at all
It meant nothing
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling into the night
I just can't understand
How I want a daughter while I'm still young
I want to hold her hand
Show her some beauty
Before this damage is done
But if it's too much to ask
If it's too much to ask
Send me a son
Under the overpass
In the parking lot we're still waiting
It's already passed
So move your feet from hot pavement
And into the grass
Cause it's already passed
It's already already passed
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling again
I'm moving past the feeling
I'm moving past the feeling
In my dreams we're still screaming
We're still screaming
We're still screaming
Dupa cum vedeti mai jos exista si avantaje in a nu avea un DSLR, ci un compact destept. Am reusit sa fac niste poze la AC/DC, iar intorcandu-ma sa-mi caut prietenii, am dat de niste chinuiti de oameni, parlamentari sarmani. Bietii de ei, neavand bani sa-si ia bilet la concert, si-au luat scaunele din birourile Casei Poporului (da, a poporului!!!), copiii, nevestele, cateii si purceii si s-au asezat la balcon pentru a-l vedea pe Angus cum le arata fundul. Sper ca l-au vazut bine. Nici tunurile alea de pe scena nu erau indreptate gresit. La o calibrare mai atenta, am fi putut suna Hell’s Bells…. Poate data viitoare.
Black Ice Tour e o chestie uriasa. Mi se invarte si acum in minte imaginea cu ploaia de bucatele de hartie calc peste noi.
Au fost rare momentele in care n-am mai crezut in povesti . Dar au fost. Manioasa, m-am intors catre hoti, ipocriti, marsavi, egoisti, uscaturile padurii spunandu-le cat ii dispretuiesc. N-aveau cum sa auda, caci majoritatea isi aud doar propriul ecou si se citesc doar pe sine. Plus ca eu vorbesc, nu injur, nu lovesc, desi si eu stiu sa altoiesc palme cat sa usture.
Citesc uneori cuvintele astea: Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei – Sigmund Freud. Mi-au fost de folos si stiu ca ma voi mai intoarce la ele, de multe ori, de acum inainte.
In taxi-ul ce ma purta catre Opera ieri seara am experimentat cum e sa-ti sara tabla de pe masina de la basii agitati la refuz de vecinul de trafic. Asezarea la semafor devine, evident, o chestiune ce tine de strategie. Daca nu ai masina blindata, cocalarul din dreapta are sanse sporite sa-ti induca o stare nepotrivita cu ceea ce ai tu de facut. Si eu ma duceam …vezi, Doamne…la Opera! Taximetristul mi-a intins o hartie la destinatie, rugandu-ma sa-l sun cand voi avea nevoie, caci, uneori “ii place sa creada ca isi alege clientii”. Datorita lui am scris acest intro.
***
Avea dreptate Cristicand mi-a spus ca daca vad “Evgheni Oneghin” voi avea o seara castigata. O desfasurare de forte fantastica, costume exceptional de frumoase (nu e prima oara cand vad asta la Opera Nationala), muzica interpretata magistral (in limba rusa). Cam tot ce te-ai astepta sa vezi intr-o seara la Opera, oriunde in locurile pe care le asociezi cu civilizatia. Te asezi intr-un scaun si ridici privirea catre o bijuterie de sala plina ochi de oameni cu care ai dori sa schimbi o vorba. Unii dintre ei (un numar insemnat, din cate am constatat) sunt straini. Nu vorbesc romana si e putin probabil sa inteleaga rusa, dar n-am de unde sti asta…Titrarea e in limba romana, iar unii au norocul de a avea un “traducator” care le explica actiunea. Restul…e muzica.
Opera Evgheni Oneghin imbina scrierea lui Puskin cu muzica lui Ceaikovski – un roman in versuri ce merita niste note pe masura. Am ramas uimita sa vad cata forta au avut doamnele Iulia Isaev, Maria Jinga, Ana Maria Comsa, Ecaterina Tutu, sustinanad o opera care a durat aproximativ trei ore (cu tot cu pauze, dar totusi!).
Multumesc Iyli pentru invitatii si pentru ca m-ai cadorisit fix pe mine cu ele.
A, dupa opera, sa nu cumva sa va dea prin cap sa mergeti sa mancati in locuri centrale, lasandu-va bunurile pe marginea scaunelor! Am prins aseara un hot, dar asta nu inseamna ca le-am diminuat prea tare numarul. Unde-i pistolul lui Oneghin cand ai nevoie de el?…
De ieri pana azi am inserat in playlist doua melodii in franceza. “Alors on Danse” e primita de dimineata (multam, Ionut!) si are niste versuri atat de faine incat chiar e cazul sa le asculte mai multa lume. Voila:
Qui dit étude dit travail,
Qui dit taf te dit les thunes,
Qui dit argent dit dépenses,
Qui dit crédit dit créance,
Qui dit dette te dit huissier,
Oui dit assis dans la merde.
Qui dit Amour dit les gosses,
Dit toujours et dit divorce.
Qui dit proches te dis deuils car les problèmes ne viennent pas seul.
Qui dit crise te dis monde dit famine dit tiers- monde.
Qui dit fatigue dit réveille encore sourd de la veille,
Alors on sort pour oublier tous les problèmes.
Alors on danse…
Et la tu t’dis que c’est fini car pire que ça ce serait la mort.
Qu’en tu crois enfin que tu t’en sors quand y en a plus et ben y en a encore!
Ecstasy dis problème les problèmes ou bien la musique.
Ca t’prends les trips ca te prends la tête et puis tu prie pour que ça s’arrête.
Mais c’est ton corps c’est pas le ciel alors tu t’bouche plus les oreilles.
Et là tu cries encore plus fort et ca persiste…
Alors on chante
Lalalalalala, Lalalalalala,
Alors on chante
Lalalalalala, Lalalalalala
Alors on chante
Et puis seulement quand c’est fini, alors on danse.
Alors on danse
Et ben y en a encore
Am primit teme, şi nu le-am făcut la timp. “Pedeapsa” mea…magnolii in dar…de la Mache (in imaginea alăturată). Azi execut o leapşă pe sufletul meu, şi o dau mai departe unui prieten drag, lui Ciprian, care face cumva ca amprenta locului său să se traseze şi prin muzica ce însoţeşte un ceai.
Mache, fii anten! (că eşti masculin) — tot ce am strâns mai jos e de mare preţ pentru mine, aşa ca alegi tu una din muzicile astea şi ma înveţi să o zdrăngăn la chitară, să nu rămân copac când vine vorba de cântare, da?
RSS
.