Arcade Fire + Google Chrome

No Comments

Daca nu v-ati jucat  cu link-ul asta…va asigur ca e o incantare. Inserezi adresa ta de pe unde ai copilarit, apoi totul o ia razna si te trezesti in Google Maps,  la locul faptei. Iar la finalul experimentului…poti sa trimiti o vedere virtuala si sa primesti si raspuns la ea. Eu am primit una … perfecta pentru mine la momentul zicerii, spunandu-mi ca “You are trying too hard”. Fortune cookies are better served in HTML 5

Niste romani vor 30 mil $ de la Google

3 Comments

Pe site-ul   Google Lunar X Prize apare in top page anuntul despre lansarea rachetei spatiale romanesti Helen 2 din largul Marii Negre.

Va dati seama ca m-a apucat mandria nationala sa vad asta, dar m-am simtit si mai bine pentru ca nu se chinuie degeaba, ca  ii ia in serios cineva si ca pe acei cineva ii cheama Google. Nu-i asa ca e uimitor ce pot face niste tineri ? Si nu-i asa ca e uimitor ca ei ar putea aduce in tara 30 milioane de dolari pentru proiecte de aeronautica si cosmonautica?

Din 2008, ARCA participa în Competitia Google Lunar X Prize, o continuare a competitiei Ansari X Prize, care ofera un premiu de 30 mil $ primei echipe care reuseste sa trimita pe Luna un robot care sa transmita imagini si date in direct. Pentru aceasta competitie, ARCA dezvolta sonda lunara ELE (European Lunar Explorer) si racheta lansatoare de sateliti Haas.

Lansarea programata intre 3 si 5 august constituie Misiunea 4 – Helen 2 si are si obiective:

- lansarea primei rachete spaţiale româneşti în zbor suborbital

- realizarea primului zbor în cadrul competiţiei internaţionale de astronautică Google Lunar X Prize

Detaliile tehnice provin din comunicatul de presa si le listez mai jos, caci sigur cineva le va intelege mai bine decat mine.

Descriere generală a sistemului Helen 2

More

De 30 de ori ”Da”, cu negație in față

5 Comments

Am fost în vacanță. De unde și tăcerea de pe aici. N-am scris încă nimic despre vacanță, pentru că ieri m-a plouat. Acest lucru a determinat o revenire graduală către marele oraș gri, unde măcar beneficiez de internet ca oamenii. Pâna la urmă…”mie dați-mi străzi pavate” și wi-fi și-mi trece supărarea pe vreme.

Mihai știe câteva lucruri despre mine, unul dintre acestea fiind că eu nu prea știu a zice “nu”. Tocmai de aceea încep sa populez blogul dupa vacanță, luându-l pe NU în brate (dar gândindu-mă că tare l-aș mai înșela pe NU cu NY).

Așadar…câteva lucruri cu NU în față:

  1. Nu înjur. Gândesc însa niște fraze extrem de politicoase, care ustura mult mai tare decât orice înjurătură. Problem solved.
  2. Nu uit mai nimic din ceea ce văd. Am memorie fotografică. Poate iert, dar de uitat, nu uit nici dacă vreau. Și uneori aș cam vrea…
  3. (Nici eu) nu beau cafea. Deloc. Imi produce o ceață deasă în stomac.
  4. Nu mănânc mici. Asta e…pentru unii …size matters.
  5. Nu mă enervez prea ușor. Țin si la o glumă proastă. Dar io n-aș sta pe lângă mine dacă ma prind nervoasă.
  6. Nu accept decizii finale și ne-argumentate. Mama zmeilor… îmi place să cred că Împușcatul chiar a fost împușcat!
  7. Nu pot lucra în dezordine. Am de făcut jde lucruri în același timp, așa că nu-mi permit să uit unde am salvat nușce docoment.
  8. Nu suport lamentările penibile și nici muierile isterice. Asta e, puteam la fel de bine să fiu bărbat, știu…
  9. Nu suport nici bărbații care se lamentează cand le pui pachetul de țigări in mașina de spălat. Go get a life!
  10. Nu fumătorilor! Să n-aud musca! Fumatul mă ucide. Și ma face cu nervii capului de fiecare dată când vreau și eu să beau un cico iarna, într-o bodeguță.
  11. Nu înot. Mi-e frică de apă mai ceva ca naibii de tămâie. Traume de kinder aruncat în bazin pentru a învăța să înoate cu forța.
  12. Nu dau mai mult de două șanse nimănui. La a treia șansă acordată, va sa zică accept să fiu fraiera din poveste.
  13. Nu o voi uita niciodată pe bunica. A fost cel mai bun om pe care am avut privilegiul să-l cunosc.
  14. Nu dau prea des pe acasă pe la ai mei. Pentru asta primesc in mod constant amenințări cu dezmoștenirea
  15. Nu visez să mă mărit. Mi se pare o cutumă căreia să i se dea ”like” pe Facebook, dar nu la profilul meu.
  16. Nu-mi plac pisicile. Nu adopt animale, dar nici nu le rănesc. Îmi știu și îmi accept limitele de responsabilitate.
  17. Nu concep să stau cu cineva care să nu aibă simțul umorului. Aia tre să fie o tristețe amară.
  18. Nu pot sta degeaba. Nu știu cum e să te plictisești.
  19. Nu ofer ajutor celor care nu vor să se ajute singuri.
  20. Nu mă înham niciodată în bătălii sortite eșecului.
  21. Nu spun ”nu” fără să încerc.
  22. Nu-mi plac instituțiile statului român. Sunt cel mai inutil și costisitor bagaj pe care-l târâm de-aiurea după noi.
  23. Nu dau bani cerșetorilor. Când simt nevoia să le dau ceva, le iau de mâncare.
  24. Nu beau apă de la robinet.
  25. Nu dorm prea mult, că am treabă.
  26. Nu pot trăi fără să călătoresc. M-aș atrofia.
  27. Nu mă îngraș. M-am obișnuit cu asta…noi să fim sănătoși!
  28. Nu-mi plac extremele și nici oscilațiile bruște.
  29. Nu insist (nici eu).
  30. Nu stiam ca am atâția ”nu” in debara :)
  31. Later edit: Trebuie să așez și ce am primit de la Mihai tot aici, tocmai pentru că am senzația că se potrivește tare bine cu mine. Oricum, din vreme în vreme, mă voi întoarce aici, să ascult cântecul ăsta

Cea mai frumoasa tara pentru Chinezu e cea cu aproximativ 1,338,612,968 locuitori

1 Comment

Mi se pare corect!  Chinezu trebuie repatriat. Redat tarii cu ochii oblici. Reintors la gloria milenara!

Din urmatoarele motive, eu consider ca ar trebui sa ambalam Chinezu si sa-l urcam in primul avion spre Shanghai:

- Facem loc in Zelist.  Este enervant de bun!

- Este un tip cu par cret. Va face cariera de supermodel in China, trimitand bani acasa si salvand economia Romaniei

- Chinezii vor fi atat de contrariati de numele sau incat se vor gandi sa inceapa situri arheologice in Romania in speranta ca vor gasi mai multe date despre chinezul alb. Asa ne alegem si noi cu galerii de metrou noi noute la costuri zero.

- Va ajuta chinezii sa isi dezvolte sportul local

- Chinezu ii va convinge pe chinezi ca Romania ar putea deveni o provincie SAR unde se pot organiza jocuri olimpice. De bambilici. Si noi pastram investitia in infrastructura.

- Este foarte cald. Orice om pleaca din tara lasa mai mult oxigen pentru cei care raman sa stinga lumina.

Daca nu v-am convins deja, va mai spun doar ca daruiesc celui care-l ajuta pe Chinezu sa castige plecarea in China un frumos si util ghid de conversatie Francez – Chinez (mandarin), care sa-l ajute sa raspunda la intrebarea “Ni song nali lai”? (adica de unde vii?)

Old Love

3 Comments

Prima caseta audio pe care am primit-o in viata mea avea mult Clapton pe ea. Cerusem cuiva sa ma ajute sa iau niste muzica de la Radio Galati. Spirit intreprinzator, mi-am santajat mama sa mearga sa o ia de la radio, sa nu trebuiasca sa explic prea multe despre varsta mea de atunci. Cum castigasem un concurs cu premiu in pizza,  am dus-o pe mama Stoleru la pizza drept multumire. Si am lucrat-o la psihic cu o caseta pe repeat timp de vreo 3 saptamani.

Cum azi e si ziua in care eu lipsesc la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului, ii urez colegului care a ras de mine pe atunci distractie maxima.  Sper ca a crescut un pic de atunci :)   Ah, si mi-e ciuda ca nu-s acolo sa rad eu de el, dar incerc sa ma consolez cu pozele de la concertul Clapton & Winwood de aseara.

Mai pe seara facem niste limonada delicioasa la Streetdelivery,  in caz ca vreti sa va intalniti cu aia de organizeaza intalnirea de  clasa dupa 10 ani si apoi lipseste de la ea…

LEAD India

2 Comments

Acest video mi-a fost trimis de Petre Nicoara pentru a exemplifica practic ce s-a facut in India, ca urmare a unui mesaj similar scrisorii publicate in post-ul anterior.

Indiferent de ce mi-ar spune oricine….acum chiar ca mi se pare ca e mult mai simplu sa organizezi asa ceva in Romania decat in India, o tara uriasa cu probleme mult mai apasatoare ca ale Romaniei. Eee? Ce ziceti?

“Romania nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara “balls” si fara coloana vertebrala”

5 Comments

Poate nu m-as fi gandit sa pun pe blog, integral, scrisoarea de mai jos, primita pe mail de la o prietena, daca nu as fi gasit numele Terezei Valcan in ea.  Nu o cunosc pe autoarea acestei scrisori, insa o stiu, mai de la distanta, pe Tereza. Scrisoarea asta reprezinta, intr-o buna parte, ce simt si eu. Sigur nu sunt singurul om care gandeste ca normal ar fi sa-mi consider conducerea statului ca fiind angajatii mei. Pana una-alta, eu le platesc salariile, laolalta cu alte milioane de romani care produc ceva ce chiar se vinde in toata lumea.

Ma bucur sa citesc randurile de mai jos, scrise de o femeie. Solutiile, la mintea cocosului galic (adica a francezilor) se leaga la ei, in mare masura, de facilitarea aparitiei si cresterii afacerilor care pot produce bunuri sau servicii cerute la export, cat si de reducerea cheltuielilor publice. Pentru cei care inteleg franceza, discursul domnului  de AICI poate reprezenta sursa de inspiratie. In cazul nostru, ar fi o idee buna sa se adune laolalta toti cei ce se regasesc in paragrafele de mai jos si sa gandeasca niste alternative.  Pronto!

Dragi romani,

De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes.
Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga.
Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult prea scump!
Refuz sa mai platesc taxe la stat pentru ca de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel. Platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania , voi fi tratata mizerabil.
De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen “noua ne pasa de Dumneavoastra”, refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa? – “cu statul nu te joci”. Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile…si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat.
Jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total, o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes – macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant, si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip… l-am avut si eu, pana astazi – dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, la sfarsitul zilei, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau si pe termen lung daca nu m-as implica ACUM.
Nu se mai poate asa! Destul este destul!
Romania nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara “balls” si fara coloana vertebrala.
Sa protestez prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar mai face-o si altii, s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepti, multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu, oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice eficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline, stiu ce inseamna reresponsabilitatea; sunt sute de mii de romani de calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma in alte tari, cladind economia altor state – s-ar intoarce maine in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici.
Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu “balls” si cu coloana vertebrala!
O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara .
E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati si para-testati, asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta.
O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi.
O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in Parlamentul European decat EBA sau Becali.
Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptamana, in mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci ani de zile…. Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora pe saptamana, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti, creativi, eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu s-ar vedea si simti diferenta in cinci ani de acum incolo.
Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa placere sa discute cu oameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in momentul de fata?
Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor – oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum – tara noastra se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile – creiere vanate de toate companiile multinationale, care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze, sa munceasca, sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala – nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari.
E nevoie de o alternativa in Romania . E nevoie de o Miscare in valorile careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Minescu, prietena mea care la 26 de ani are firma ei, facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13 ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business, in care sa se regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta de sarcina… si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face MBA la Londra, s-a intors sa munceasca in Romania si ar putea sa ne reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA… ..
si Radu Manolescu, care la 28 de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a adus-o in topul firmelor de profil… si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile… si doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania, si Maria Lucia Hohan, designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a ajuns prin propria sa munca….. si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si are businessul sau de succes… si fratii de la Fratelli, care cu creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei…. si Violeta Balan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept din America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce… si Horia Mocanu, primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina… si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil… si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei dezbracate si barfe dezgustatoare… si Fady Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care ilcunosc…. si Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi deschida propria ei firma de avocatura… si Angela Teodora Burz, intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania … si Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand lumea intreaga prin eruditia sa – dar duce dorul tarii ei… si Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai cunoscute si exclusiviste agentii imobiliare din Europa…. si Eveline Pauna, care la 20 de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi si in putinul timp liber merge la Opera… si Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa-si deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in Romania … si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale…
Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!!
Si acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii cunosc….mai sunt atatea milioane de oameni destepti si muncitori, corecti si educati, capabili si integri… Ma intreb, atatia oameni destepti nu se rusineaza ca sunt reprezentati de Gigi Becali si de EBA? Ma ingrozesc la gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci de milarde de Euro!
Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google? Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump? Din banii vostri?
Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii sa stam pasivi in timp ce suntem calcati in picioare pe banii nostri? Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice… Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti.
Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Voi lupta pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri, pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei.. Voi lupta pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit, nu din furat.
Voi lupta pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Voi lupta pentru o Romanie de vulturi, nu de struti, pentru ca asta este adevarul – am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, asa cum am spus asta este realitatea!…suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara , asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!

Ajunge! Haideti sa ne trezim!

L.E.: Pe blogul sau, Cristiana Levitchi precizeaza ca aceasta scrisoare nu ii apartine, ci este o luare de pozitie a Alexandrei Svet

Uneori, copacii nu mor degeaba

1 Comment

In seara asta i-am povestit Monicai despre intamplari din copilaria mea. Nu stiu cum am ajuns la subiectul asta, dar i-am povestit cum incercam sa-l apar pe frate-meu sa nu si-o fure de la educatoare,  prin manipularea subtila a maselor. Observasem, cred, ca daca toti copiii din grupa erau cuminti, educatoarele nu ne parau la mama. Intr-o zi, cand  fratele personal a urlat cat il tineau plamanii, alungand orice urma de somn al copiilor din grupa lui, a trebuit sa gasim o modalitate de a evita pedeapsa colectiva de acasa, ce implica privarea de putinele desene animate cu care ne delecta TVR sau canalul bulgar.  Ca o deschizatoare de drumuri ce ma aflam, le-am aratat mucosilor cum se leaga sireturile (smecherie ce-mi fusese predata de bunica in ziua precedenta). Au stat piticii cuminti, exersand nodurile la pantofi timp de vreo ora si am si scapat de somnul obligat-fortat de la pranz. La vremea aia eu aveam 5 ani si frate-meu 3. Eu la grupa mare, el la grupa mica. Am fost transferata la grupa mica, pe care am repetat-o, ca sa nu mai urle disperat mezinul familiei dupa sora-sa,  “Deana”. Cred ca e cazul sa-i multumesc public, astazi, ca m-a lasat repetenta pe motiv de  dependenta fraterna.

Vazand educatoarele ca sunt o resursa utila, pe care sa se delege responsabilitatea distrarii mucosilor mai mici ca mine, s-au gandit ca ar fi bine sa ma utilizeze la adevaratul meu potential. Ca atare, atunci cand ni se proiectau diafilme, eu citeam textul de pe ele, cu intonatie, sa priceapa colegii lu’ frate-meu despre ce era vorba in povesti. Invatasem sa citesc de la bunica, care imi descria forma literelor atunci cand facea (iar) cataracta, pentru ca eu sa pot afla finalul povestilor pe care mi le citea ea. Asa am parcurs in joint-venture cu ea Legendele Olimpului si Povestiri istorice…Mai tarziu, aventuri cu haiduci, Roman Grue Grozovanul.

Diafilmele mi-au exersat abilitatea de a citi. Apoi…apoi au venit cartile si desenele animate nu mai prezentau acelasi interes ca odinioara. Mirosul de La Medeleni in editia aia noua a fost combinat, desigur, cu niste flori puse la presat (asa vazusem eu ca faceau fetele mai mari), care au tatuat cateva pagini. Enigma Otiliei nici macar nu a fost tatuata de mine! Era intr-o editie de buzunar, cu o coperta rosie, cu amprente uleioase de degete ce o mangaiasera.  Cartea asta fusese adoptata dintr-un anticariat. Tot pe-atunci am luat la rand ce am prins prin biblioteca, de la Mandrie si Prejudecata la Rosu si Negru.  Adolescenta mea a fost perioada cea mai “citita”  din viata mea. Si cand ma gandesc ca totul a inceput din “nevoia” de desene animate….

Acest post este raspunsul meu la tema primita de la Iyli, aici. De citit, am citit usor. De scris , a fost mai greu :)

Fac loc in mintea mea sa cresc binele

2 Comments

Ma tot gandesc cum ar fi daca as putea transforma Ateneul intr-o sfera care sa se invarta in ritmul muzicii dinauntru. Sa ma pot lipi, cand doresc, de oricare din portiunile lui interne si sa ma odihnesc cand pe harpa, cand pe inscrisuri, cand sa imbratisez candelabrul. M-as roti asa muuult si cand as avea chef sa socializez, as deschide o mica trapa si v-as lasa sa intrati si sa va minunati, sau as iesi eu si m-as da ca pe tobogan pe ceea ce numim acoperis.

Ce mi-ar placea ca, uneori, sa nu fiu prizoniera gravitatiei…

PS: A fost Gala Societatii Civile 2010. Sunt tare fericita in seara asta. Nu doar pentru o recunoastere, ci asa, eu cu mine. Si mai sunt fericita pentru ca am primit un cadou minunat. Va fi TEDxBucuresti, si-mi voi sufleca manecile in el, cu o dragoste teribila.

Hell’s Bells, the temperature’s high!

1 Comment

Dupa  cum vedeti mai jos exista si avantaje in a nu avea un DSLR, ci un compact destept.  Am reusit sa fac niste poze la AC/DC, iar intorcandu-ma sa-mi caut prietenii, am dat de niste chinuiti de oameni, parlamentari sarmani. Bietii de ei, neavand bani sa-si ia bilet la concert, si-au luat scaunele din birourile Casei Poporului (da, a poporului!!!), copiii, nevestele, cateii si purceii si s-au asezat la balcon pentru a-l vedea pe Angus cum le arata fundul. Sper ca l-au vazut bine. Nici tunurile alea de pe scena nu erau indreptate gresit. La o calibrare mai atenta, am fi putut suna Hell’s Bells…. Poate data viitoare.

Black Ice Tour e o chestie uriasa.  Mi se invarte si acum in minte imaginea cu ploaia de bucatele de hartie calc peste noi.

AC/DC, We Salute You!!

Older Entries Newer Entries