Diana Stoleru

Are 55 de ani si o fata studenta. A ramas vaduva si, cu restructurarile, si-a pierdut serviciul de la care avea “niste firfirei (ca la stat)”. A trebuit sa se descurce, asa ca si-a cumparat o masina buna si s-a apucat de taximetrie. Pe principiul “meserie, te halesc” , colegii de companii de taxi au bascalit-o deseori. Dar femeia nu s-a lasat impresionata, caci avea o fata de tinut la scoala, asa ca si-a targetat clientela : mame care au nevoie sa-si trimita copiii la diverse cursuri dupa scoala, fete care ies de la serviciu tarziu seara. Si-a facut carti de vizita si m-a intrebat daca e greu sa-si faca website ( caci “e dispusa sa invete orice”). Oamenii o suna pe Marinela si au incredere in ea. Se fereste sa taca, sa nu-si atrofieze mintea, ca daca omul are chef de conversatie, raspunde, daca nu, ea isi da seama repede si-l lasa in plata lui. Dar fiecare client are o poveste din care ar putea invata ceva.

Azi mi-a dat Marinela lectia de care aveam nevoie: “sa nu te doboare nimic si sa inveti de la oricine !”

Acum vreo luna vorbeam cu o prietena apropiata despre cum am face noi un blog pe care sa punem hainele pe care nu le mai purtam si sa le vindem, iar banii sa se poata dona. Inca n-am renuntat la gand, imi trebuie doar rabdare sa pozez muntele de lucruri pe care l-as scoate din proprietatea-mi.
Intre timp, am facut research, sa prospectez si eu “concurenta” si am dat de un grup foarte fain: Freecycle.org.

Membrii grupului daruiesc sau cer obiecte, care unora le sunt de prisos, iar pentru altii reprezinta o necesitate. Partea si mai faina: no ads, no promotions, no spam. Doar reciclare, pure and simple.

Nu, nu e o idee romaneasca, ci e o preluare buna a conceptului “changing the world, one gift at a time”. In caz ca mai sunt chestii similare, de care nu stiu, as aprecia o tragere de maneca, desigur

Sunt mandra sa fi pus o caramida mica mica la cresterea brand-ului asta. De ieri incepand, povestea Bitdefender e scrisa aici:

http://www.bitdefender.com/site/view/our-story.html

From

*Au fost patru ani  (si jumatate) din viata mea.  Ar mai fi trebuit o jumate de cana, dar  n-am facut niciodata jumatati de masura

A fost BCR Open – Ladies (18 -23 iulie, Bucuresti, Academia de Tenis, Herastrau).

Avind o perioada putin mai libera, mi-am permis aroganta de a ma duce aproape in fiecare zi de competitie, sa vad macar un meci, daca nu doua.  N-am pretentia ca as sti prea multe despre tenis, n-o sa-mi dau cu parerea despre prestatia jucatoarelor sau despre compozitia si aderenta zgurii, dar mi s-au apris niste beculete pe care le-as fi preferat stinse.

Numaru’ unu:  nu vad nici macar 0,1% pasiune pentru tenis in aia care vin (acesta e un overstatement, caci atunci cand ai parte de ceva moca, nu te deranjezi foarte tare sa si vii, am vazut) la turneu de tenis feminin ca sa dea bine la traficul de pe blog.

Numaru’ doi: nu, tenisul feminin nu este o ocazie de a poza niste chestii care se dezgolesc.  Try photography in your own studio and respect a player!

Numaru’ trei : prezenta doar la finale, ca sa te traga in poze jurnalistul in timp ce scoti steagul Romaniei de la bracinari si dai din palme brownian, nu te deosebeste cu nimic de cei ce scuipa seminte pe stadion.  Tenisul e un sport individual, nu prea tine cont de steag. Pe cuvant!

Numaru’ patru:  Stai acasa daca nu stii sa pastrezi linistea in timpul punctului, daca nu te poti abtine sa vorbesti la telefon cu vreo ruda semi-surda, sau daca esti atat de disperat(a) incat sa te transformi in potential stalker.  In cazul in care simti ca nu poti ramane acasa, fixeaza-ti privirea pe cineva care pare a sti ceva tenis, gen Ruxandra Dragomir, si fa ce face ea. Fix la fel!

N-o s-o vezi aplaudand frenetic ca sa irite jucatoarele, n-o s-o vezi dand pronosticuri cu voce tare, sau vorbind la telefon. Se numeste respect.

BCR Open Ladies 2011

- Da-te!

- Unde sa ma dau, ma?

- Mai incolo!

- Te pomenesti ca n-ai loc.  Ai mancat Quora?

- Nu mananc prostii indiene, ca tine. Si tu-mi cam stai in gat de la o vreme, recunosc. Nu progresam in acelasi fel…

- Cum adica? Vezi ca ma confunzi cu gagica-ta….Si daca-mi zici ca “nu te mai regasesti in relatia noastra”, risti ca atunci cand te da afara din casa, sa uit ca ne cunoastem.

- Lasa amenintarile si da-te mai incolo. Vreau sa ma spal pe maini!

- Sa ceeeee?

- Sa ma spal!

- Bai, tu esti un microb. La propriu! Cum sa te speli?

- Vrei sa ma imbolnavesc?! Da, asta vrei! Vrei sa mor si sa te dai la gagica-mea!

- Auzi ma? Spala-te! Asa mai scapa lumea de microbi!

 Sursa imagine: Hotcity

Acest post face parte din campania zeromicrobi.ro – Igiena acasa si la scoala, care a presupus a) pe de-o parte planificarea si implementarea unei campanii de igiena in scoala, adresate elevilor din scoli, precum si parintilor acestora, iar pe de alta parte b) Dezvoltarea unui scenariu de piesa de teatru pe tema igienei.

****

Si aceasta a fost o leapsa, primita de la stimabilul Mache, care face te-minunezi-ce, impreuna cu Dreamteamu’ visurilor, sa ii tina pe aia mici departe de orice e rau

Si ma bucur ca nu-s doar ai mei..

Vineri, pe 17 Decembrie, DENTESTET a donat 300 de euro in contul Salvati Copiii. Le multumesc tare mult si le doresc tot binele care se poate face pe lume.

Astfel,  Bradut-Fluture a devenit al lor si Mirela va primi ceva din ceea ce sigur ii va fi foarte util in viata: acces la educatie.

In familia Mirelei sunt trei fete, cea mai mare are cam 13 ani, cea mijlocie 11 si Mirela (cea mica), care are  aproximativ 8 ani. Au o situatie materiala groaznica. Desenul de mai jos e caligrafiat de una dintre surori, intrucat, la cei 8 ani ai sai, Mirela nu stie sa scrie.

Mirela, care va invata sa scrie mai bine in anul care vine

O sa vedeti ce am inteles noi cand Ruxa ne-a zis sa facem braduti. Stiti, e vina ei, ca a ales  oamenii cei mai “normali” pe care ii putea alege,  asa incat…pregatiti-va de surprize pentru toate simturile.

Asadar, aproape de miezul noptii….10 blogeri vor publica imagini cu ce au “crosetat” ei ca sa aduca niste banuti in plus pentru micutii ocrotiti de Salvati Copiii, in cadrul Festivalului Brazilor de Craciun.

Daca as incepe doar sa insir cata dragoste s-a investit in nebunia asta, as reusi sa va dau o senzatie mai dulce decat bradul de bezea (la care poftesc groaznic!)  al lui Copolovici.

Stati aproape, ca poate n-aveti chef sa aveti brazi ca toti oamenii anul asta, ci o chestie nemaipomenit de frumoasa, care sa faca bine si altora!

UPDATE:  acesta este  Brad- Fluture, proiectat, executat si daruit de mine, cu tot sufletul, pentru Salvati Copiii si Festivalul Brazilor de Craciun

Bradut Fluture e ideea mea de simbol pentru ce a insemnat anul asta, pe finalul caruia ma apuca romantismul, dupa cum se observa cu ochiul liber.

Are o inaltime de ~ 1m, e creat din tul, mingii de ping-pong imbracate in material textil negru, sarma oferita cu generozitate de Mihai Timaru si luminite albe, care sa puna in evidenta culorile  aripilor de fluturi.  E un 2 in 1, pentru ca dupa ce trec sarbatorile, e tare simplu sa fie transformat in lampadar

Si acum sa spunem de ce ne-am straduit sa facem bradutii, citat din scrierile maestrului Hadean:

(Ii) scoatem la licitație pe blogurile noastre. Banii strânși vor merge fix în contul organizației Salvați copiii. Simplu, nu? Pentru că-i licitație, suma cea mai mare câștigă. Sigur, sumele vor fi comunicate prin comentarii la această postare ori la postările celorlalți participanți la campanie (chiar vă poftesc să dați un tur și să licitați pentru bradul care vă place cel mai mult. Ei sunt tovarășii mei de campanie:Ruxandra PRedescu, Diana Stoleru, Maldita – Daniela Petrescu, Nebuloasa,Roxana și Alex Farca de la Lumea Mare, Mugur Frunzetti, Răzvan Marc,Daniel Răduță și, the one and only, Viorel Copolovici (domnu’, faină lăcrare cu brăduțul din bezea, chapeau).

Bradut -Fluture se liciteaza incepand  de la suma de 100 Ron

Primul link primit, legat de TED, mi se “intampla” acum 3 ani. Fix in data de 20.09.2007. Si era acest link: http://www.ted.com/talks/view/id/144.  La 3 ani distanta, omul care mi-a trimis acel link e detinatorul umerilor pe care se sprijina o buna parte din povara organizarii acestui eveniment.

Am mai spus ca eu cred ca nimic nu e intamplator.   Mi-am descoperit prietenii apropiati sustinand TEDxBucharest cu toate fortele si mi-am mai spus o data ca “cineva” regizeaza foarte frumos “intamplarile” astea. Acel “cineva” trebuie sa stie ca ii sunt foarte recunoscatoare si ca nu stiu pe nimeni care sa le potriveasca mai bine.

Voi nu vedeti, dar in spatele acestui eveniment e un efort urias.  La ore tarzii in noapte, cand niste oameni se straduiesc ca totul sa fie nu perfect, ci “mind-blowing”,  ma rog ca fiecare dintre ei sa se simta ATAT de mandri de ceea ce se va intampla vineri, 15 octombrie in Bucuresti, la Crystal Palace Ballrooms, adica aici.

Felul in care sunt pregatiti vorbitorii, criteriile in baza carora au fost alesi, detaliile legate de alegerea locatiei, comunicarea ….sutele (nu exagerez!) de alte detalii de aliniat perfect pentru ca totul sa se transforme intr-o zi buna — toate aceste elemente au tinut nedormiti 11 voluntari care vor gazdui maine unul din cele mai importante evenimente ale anului in Bucuresti.  In (dez)ordinea din mintea mea, in acest moment, ii listez si le multumesc pentru pasiunea cu care iubesc TEDxBucharest:  Carmen Oprea, Adina Soneriu, Oana Toiu, Andreea Dereli, Laura Balut, Titus Capilnean, Radu Bosa, Andrei Dinu, Sebastian Plamadeala, Andreea Balaci, Roxana Drilea.

Peste 500 de participanti sunt asteptati in sala si foarte multi altii pe stream-ul live HD oferit in premiera de catre Hostway Romania. Va spun doar atat: 40 G/s, poti sa vezi transmisia si pe Android/iPhone/iPad/Windows Phone si vei putea alege unghiul din care privesti evenimentul, pentru ca se pot difuza transmisii de la mai multe camere simultan.

Maine puteti urmari TEDxBucharest si pe conturile de social media Facebook, aici,  sau Twitter, pe contul oficial, folosind  hashtag-ul #tedxbucharest2010. Programul TEDxBucharest 2010 (redactat in limba engleza, caci aceasta este limba in care se va desfasura conferinta) este:

More

E bine de stiut ca ma impresioneaza putin impresiile altora despre cineva sau ceva. Definitia firii mele e ca “tre sa vad cu ochiu’ meu” ca sa-mi pot forma o parere.  Calatoriile mele sunt experiente extrem de personale, pe care, uneori, chiar nu vreau sa le impartasesc in mai mult de cateva imagini. Ce simt , ce invat , ce traiesc…e treaba mea, e investitia mea in mine. Citind mult despre calatorii am ajuns la concluzia foarte logica (la care puteam ajunge si fara a citi jurnale de calatorie),  ca frumusetea unui loc se afla in ochiul privitorului. La fel si uratenia lui si a oamenilor ce-l populeaza.  Am mai concluzionat si ca volumele mari de turisti atrasi in diverse locuri distrug toata magia destinatiei. Asa ca va rog sa nu mergeti in partea lipoveneasca a tarii noastre decat daca sunteti dispusi sa va abtineti de la remarci inteligente, de la a poza numarul de la pantofii localnicilor si de la a lasa urme ale trecerii voastre prin lume.

Altfel ajungeti ca mine, sa va lamentati  ca locul ala fain descoperit intr-o vara a fost invadat de lacuste cu mutra umana, galagioase si invazive.

From Dobrogea

Daca nu v-ati jucat  cu link-ul asta…va asigur ca e o incantare. Inserezi adresa ta de pe unde ai copilarit, apoi totul o ia razna si te trezesti in Google Maps,  la locul faptei. Iar la finalul experimentului…poti sa trimiti o vedere virtuala si sa primesti si raspuns la ea. Eu am primit una … perfecta pentru mine la momentul zicerii, spunandu-mi ca “You are trying too hard”. Fortune cookies are better served in HTML 5