Diana Stoleru

Duminica într-o curte a unei case în zona Eroilor. Linişte, salată de linte, culori multe şi o cană alba, lucioasa — gândesc că ar fi aproape imposibil să nu-mi dispară îngrijorările, temerile, lucrurile pe care aş vrea să le îndepartez, măcar pentru o după-amiaza.  E dificil să domesticesc nişte umbre. Imi amintesc de Micul prinţ.  Şi de călugărul de care m-am speriat când mi-a cerut nişte bani, întinzîndu-mi o icoană. Mă relaxez treptat, împînzind verde şi albastru pe o suprafaţă netedă. Ar fi trebuit să fiu la mare, dar nu-mi pare rău.

Învăţ cum se toarnă porţelanul în forme, din povestirile lui Bogdan. Spune că materialele din vestul ţării sunt mai bune calitativ, motiv pentru care multe ateliere se află acolo. El doar pictează, cînd nu e profesor de liceu. Mi-a dat două pensule şi nişte codiţe de pensule, ascuţite. Îmi usuc rodul muncii cu uscătorul de păr şi ma apuc să-i scrijelesc mesaje. Greşesc mult, dar ştiu să repar şi nu se uită nimeni strîmb la mine. Mă simt ca la 5 ani, doar… mai bine.

Am petrecut cam 3 ore în atelierul Wagner Arte, desenînd viitoarea gazdă a ceaiului meu. Marţi intră la cuptor, pentru 12 ore. Joi, cînd o iau acasă, îi mai fac o poză, de produs finit.

Summertime

Bun, exista LinkedIn, care face o treaba foarte buna atat B2B, cat si atunci cand relatiile sunt de natura mai personala. Cu toate ca am observat ca se foloseste din ce in ce mai des CV-ul exportat din LinkedIn pentru a aplica la job, nu e asa ca ai prefera ca ziua ta, ca recruiter, sa devina mai vesela in fata a ceva iesit din comun?

Ma gandeam la gluma aia cu recrutarea pe timp de criza, cand HR-ul arunca juma’ din CV-uri la cos, pe motiv ca “astia si-asa n-ar avea noroc”. Ce pierdere ar fi ca in jumatatea aruncata sa se afle si un CV care sa arate ca cele pe care le vad eu acum pe Orange Resume.

* nu e reclama platita, dooh!   Astia nici nu stiu de mine, nici nu cred ca citesc romaneste, dar sunt sursa buna de inspiratie.

Sunt mandra sa fi pus o caramida mica mica la cresterea brand-ului asta. De ieri incepand, povestea Bitdefender e scrisa aici:

http://www.bitdefender.com/site/view/our-story.html

From

*Au fost patru ani  (si jumatate) din viata mea.  Ar mai fi trebuit o jumate de cana, dar  n-am facut niciodata jumatati de masura

       Mă gândeam câte lucruri au început de la un click.  Desigur, eu sunt aia care, la întrebarea “există viaţă fără internet?”  va cere completări cu “definiţi, vă rog, viaţa”.  Cum, în cazul subsemnatei, viaţa incorporează foarte multe click-uri, puteţi, la fel de bine, să folosiţi timpul într-un mod mai util decît explicând dependenţilor cum e muuult mai bine fără net.  De exemplu, aţi putea petrece ~ 100 de minute văzînd Bună, ce faci? -  filmul lui Alexandru Maftei, cu un scenariu scris de Lia Bugnar. Savuros comic de situaţie,  proaspăt, real, românesc (dar de data asta, de BINE, nu de rău)

Dacă ati avut măcar o dată in viată parte de  ASL PLS, filmul ăsta vorbeşte pe limba asta, adică in “arhaisme” din chat-rooms.

Cuplul, peste care s-a aşezat praful plictisului cuviincios, descoperă dragostea online. Gabriel şi Gabriela sunt puşi în oglinda şi rotiţi unul în jurul celuilalt, se re-îndrăgostesc unul de altul, trădîndu-se, în acelaşi timp. Vladimir, fiul cuplului, e extrem de amuzant in trecerea sa de la dorinţa de a deveni actor de filme porno la rolul de “vocea conştiinţei” pentru părinţii lui, cu escală de îndrăgostire de tocilara clasei. Cumva, o poveste foarte bine scrisă, despre “ruşine”, cu personaje convingătoare.

Posibil să fie ciudat, însă eu mi i-am imaginat pe ai mei intr-o situaţie precum cea din Bună, ce faci?  M-am amuzat, niţel speriată de ideea “şi dacă descoperă babacii internetul ?”.

Mulţumiri Cristinei Bazavan  pentru un final de 1 martie exact aşa cum mi l-am căutat

M-am gandit ca, daca tot vine primavara, merit un upgrade.

Am gasit un Nikon fain, care m-a convins ca merita sa renunt la Sony-ul meu de suflet.

Prin urmare, se da  Sony DSC H 50, in stare excelenta,  cu 2 acumulatori, incarcator pentru acumulatori, card de 2 G, telecomanda. Pretul de vanzare este 750 RON.

Pe Amazon.com pretul de pornire pentru un aparat uzat este $264.00.  Se poate citi un review in engleza, aici.

Daca il doreste cineva, do drop a line

Citeam cuvintele Ruxei despre faptul ca a trecut un an. Imi ceruse acum o vreme sa-i zic exact data cand am trimis primul mail, in campania pentru Daniel. Era 30.01.2010.

Mail-ul ala, dintre toate, chiar a fost pastrat cu sfintenie. Multe altele au trebuit sterse. In parte, pentru ca nu mai aveam spatiu in norii Google, in parte, pentru ca nu voiam eu sa-mi ocupe spatiu mental.

Din coltul meu geekish si ultra-eficientizat (de nevoie), mi-as fi inchipuit cu greu amploarea valului de infruntat anul trecut. Doar ca aveam convingerea (considerata, de multi, absurda), ca, la final, avea sa fie bine.  Si a fost asa.

Acum ma gandesc ca peste un an de acum incolo,  voi spune “la multi ani” Evei Maria, ma voi uita cum se misca cel mai amplu proiect de implicare sociala de imbunatatire a unui serviciu sanitar din Romania, va voi multumi si ne vom ruga sa nu mai fie nevoie sa mai strangem bani pentru nimeni, niciodata.

Promisesem cu Ruxa ca nu ne mai apucam de campanii individuale, ci ne concentram pe proiect, ca sa ajutam mai multi pacienti dintr-o data. Dar mie mi-e drag si Andrei, mi-e draga si Mihaela si cred ca e destul de clar ca voi face tot ce pot pentru Eva Maria.

Si asa, nu poti alege. Nici pe cine, nici daca sa ajuti. Pur si simplu, faci cat si ce poti, stiind ca poti mult, an dupa an.

Acum, va voi ruga sa mai ajutati un pic. Vedeti…merita, imens de mult!

E bine de stiut ca ma impresioneaza putin impresiile altora despre cineva sau ceva. Definitia firii mele e ca “tre sa vad cu ochiu’ meu” ca sa-mi pot forma o parere.  Calatoriile mele sunt experiente extrem de personale, pe care, uneori, chiar nu vreau sa le impartasesc in mai mult de cateva imagini. Ce simt , ce invat , ce traiesc…e treaba mea, e investitia mea in mine. Citind mult despre calatorii am ajuns la concluzia foarte logica (la care puteam ajunge si fara a citi jurnale de calatorie),  ca frumusetea unui loc se afla in ochiul privitorului. La fel si uratenia lui si a oamenilor ce-l populeaza.  Am mai concluzionat si ca volumele mari de turisti atrasi in diverse locuri distrug toata magia destinatiei. Asa ca va rog sa nu mergeti in partea lipoveneasca a tarii noastre decat daca sunteti dispusi sa va abtineti de la remarci inteligente, de la a poza numarul de la pantofii localnicilor si de la a lasa urme ale trecerii voastre prin lume.

Altfel ajungeti ca mine, sa va lamentati  ca locul ala fain descoperit intr-o vara a fost invadat de lacuste cu mutra umana, galagioase si invazive.

From Dobrogea

Mă înspăimîntă toamna. Am aşa o senzaţie neplacută, că răneşte toate nopţile de august. E ca şi cînd s-ar turna apă peste focul de tabără, ca şi cînd ar veni prea repede zorii peste o noapte pe care nu ai sfîrşi-o. Nu e prea multă vara, sunt doar trei luni, nu ştiu de ce vă plîngeţi…Nu e prea cald…e intens!

Iar e septembrie  şi nu e vina nimănui! E meritul cuiva, însă, că acest septembrie e magic. Ea, care nu cere niciodată nimic, îţi confiscă toate zilele  ruginii şi te trezeşti  cu sufletu-ţi în braţe — să-l creşti !

Vreau sa fiu expozitia unui singur artist. O sa muscam din Septembrie ca dintr-o tarta cu capsune. Prin gandul lui, de dragul meu, acceptă. Zaboveala unei nopti cu luna plina, pe damburi de ierburi lipicioase. Nebunia unui personaj de poveste, care sare garduri, razand de propria-i teama. Numaratul stelelor indepartate de pe metereze mangaiate de iubire. Voiosia de a nu ajunge la lumina din capatul tunelului, de dragul unei imbratisari pe intuneric. |Licurici rataciti din iunie si fluturi obraznici, aprinsi de lumina felinarelor. Plimbari printre necunoscuti cu miros de napolitana, tovarasia unor sufletele care inteleg fara cuvinte. Accepta. Sa imparti patul macar o noapte cu o dragoste irepetabila. Sa pastrezi o floare intr-o carte gasita pe presul de la usa. Sa fugi spre orice loc te poarta destinul, daca acolo te asteapta cineva. Sa pui nasul rece pe un gat cald, sa alergi cu gura deschisa si sa te ascunzi ca aurul pierdut. Sa te colorezi in spatele unui apus precum un bob copt de strugure. Cauta tot ce iti lipseste si canta-mi o melodie scurta, prosteasca. Poarta pe chip zambetul unui om care si cand greseste, se simte strans in brate.

Nu-i poţi rezista lui septembrie magic…n-ai cum! E  aşa de îmbietor, aici…Cred că anul ăsta nu mai revendic vara.

Recomand sa va uitati la ce ma uit eu, adica la Curb Your Enthusiasm. Cu Larry David, creat de Larry David. Adica tata lu’ Seinfeld – the series

M-am apucat sa ma uit putin pe Eurostat, in cautarea unor date referitoare la Asia. De fapt eu cautam ceva similar pentru Asia, dar am dat peste Eurostat si…ce sa vezi? Ce lucruri minunate sunt gata studiate si date mura in gura celor  interesati de bani din online!  Sunt curioasa cate firme romanesti se uita pe statisticile astea inainte de a se da pe net.

De exemplu poate ati vrea sa stiti cati romani isi cumpara bunuri online, comparativ cu…sa zicem…nemtii:

******** Cati romani interactioneaza online cu institutiile publice. Nu va vine sa credeti ca exista astfel de statistici, nu?

Inca una si gata, ca ma intorc la cautarile pentru Asia. Cati romanasi folosesc in mod curent internetul?

Sursa acestor marete descoperiri: Eurostat

Eeee? Nu mai bine te apuci de export in Norvegia? Musai vanzari online!