Mă gândeam câte lucruri au început de la un click.  Desigur, eu sunt aia care, la întrebarea “există viaţă fără internet?”  va cere completări cu “definiţi, vă rog, viaţa”.  Cum, în cazul subsemnatei, viaţa incorporează foarte multe click-uri, puteţi, la fel de bine, să folosiţi timpul într-un mod mai util decît explicând dependenţilor cum e muuult mai bine fără net.  De exemplu, aţi putea petrece ~ 100 de minute văzînd Bună, ce faci? -  filmul lui Alexandru Maftei, cu un scenariu scris de Lia Bugnar. Savuros comic de situaţie,  proaspăt, real, românesc (dar de data asta, de BINE, nu de rău)

Dacă ati avut măcar o dată in viată parte de  ASL PLS, filmul ăsta vorbeşte pe limba asta, adică in “arhaisme” din chat-rooms.

Cuplul, peste care s-a aşezat praful plictisului cuviincios, descoperă dragostea online. Gabriel şi Gabriela sunt puşi în oglinda şi rotiţi unul în jurul celuilalt, se re-îndrăgostesc unul de altul, trădîndu-se, în acelaşi timp. Vladimir, fiul cuplului, e extrem de amuzant in trecerea sa de la dorinţa de a deveni actor de filme porno la rolul de “vocea conştiinţei” pentru părinţii lui, cu escală de îndrăgostire de tocilara clasei. Cumva, o poveste foarte bine scrisă, despre “ruşine”, cu personaje convingătoare.

Posibil să fie ciudat, însă eu mi i-am imaginat pe ai mei intr-o situaţie precum cea din Bună, ce faci?  M-am amuzat, niţel speriată de ideea “şi dacă descoperă babacii internetul ?”.

Mulţumiri Cristinei Bazavan  pentru un final de 1 martie exact aşa cum mi l-am căutat ;)