Citeam cuvintele Ruxei despre faptul ca a trecut un an. Imi ceruse acum o vreme sa-i zic exact data cand am trimis primul mail, in campania pentru Daniel. Era 30.01.2010.

Mail-ul ala, dintre toate, chiar a fost pastrat cu sfintenie. Multe altele au trebuit sterse. In parte, pentru ca nu mai aveam spatiu in norii Google, in parte, pentru ca nu voiam eu sa-mi ocupe spatiu mental.

Din coltul meu geekish si ultra-eficientizat (de nevoie), mi-as fi inchipuit cu greu amploarea valului de infruntat anul trecut. Doar ca aveam convingerea (considerata, de multi, absurda), ca, la final, avea sa fie bine.  Si a fost asa.

Acum ma gandesc ca peste un an de acum incolo,  voi spune “la multi ani” Evei Maria, ma voi uita cum se misca cel mai amplu proiect de implicare sociala de imbunatatire a unui serviciu sanitar din Romania, va voi multumi si ne vom ruga sa nu mai fie nevoie sa mai strangem bani pentru nimeni, niciodata.

Promisesem cu Ruxa ca nu ne mai apucam de campanii individuale, ci ne concentram pe proiect, ca sa ajutam mai multi pacienti dintr-o data. Dar mie mi-e drag si Andrei, mi-e draga si Mihaela si cred ca e destul de clar ca voi face tot ce pot pentru Eva Maria.

Si asa, nu poti alege. Nici pe cine, nici daca sa ajuti. Pur si simplu, faci cat si ce poti, stiind ca poti mult, an dupa an.

Acum, va voi ruga sa mai ajutati un pic. Vedeti…merita, imens de mult!