Oftez de aseara intruna… Ce amor, ce Roma, ce monede in fantana…..Nimic nu ma mai multumeste!

Vreau fotoliu cu butoane care sa inteleaga printr-o mangaiere usoara ce imi doresc eu. Vreau fotoliu cu spatiu muuuult, in care sa ma pot cuibari, la o adica, daca ma sperie imaginile de pe ecran. Vreau fotoliu care sa ma maguleasca cu ale sale cotiere, care nu reprezinta o granita de impartit cu vecinul/vecina!

Aseara, Hotcity si Forum Film au luat un manunchi de mandre din online si au declansat “marea imprietenire” la feminin, cu rasfat VIP.  Din pacate eu am ajuns un pic prea tarziu ca sa apuc sa ma bucur de tot ce s-a cotcodacit la noi in cuibar. De altfel, inteleg ca doamnele mele au avut parte de prajiturele cu ravase, pe care sunt sigura ca le-as fi apreciat maxim, caci aveam ceva centimetri in plus la urechi, de foame… Daaar, am primit  bratara care povestea despre superstitii, pe care le-am rontait  (ca garnitura la mancare), cu Elena, imediat dupa film. Bratara a scapat nerontaita.

Mentionez ca When in Rome a inceput foarte bine, cu trailer-ul de la Letters to Juliet. Sunt convinsa ca dupa o siroposenie, cel mai bun mod de a te drege e sa o incerci pe a doua. A,  ma si gandesc sa inveselesc seara unui  “norocos” cu ocazia asta!

Mai mentionez ca intr-un film de 91 de minute, care te monteaza din titlu sa vezi romantismul la Roma, poti vedea Roma fix ca in cartolinele vandute in Piazza Venezia: 5 cadre cu monumentele de referinta din oras, plus o fantana inventata (cica a dragostei). Bernini si Borromini sunt sigur invidiosi in clipele in care nu se tavalesc de ras.

O replica  ce mi-a placut teribil:  You never lived until you loved in Rome.  Intrucat eu cam stiu despre ce e vorba, va sfatuiesc sa nu calcati in Roma fara sa fiti indragostit, caci e ca si cand ai savura pepene fara gust.

Asadar, actiunea filmului se desfasoara in cea mai mare parte in New York , cu un prim plan pe muzeul Guggenheim, care e tapetat cu lupi impaiati si suspendati (ma scuzati, mi-a scapat simbolismul decorului aici!).   Nu mi-a scapat insa un detaliu foarte important:  pantofii albastri sunt de mare exceptie, cu tot cu cei 12 cm de toc, pe care nu inteleg cum se dansase pe intuneric. Mi-a mai placut si replica monumentala a lui Danny de Vito, in incercarea de a cuceri o femeie: There is not an emotion on Earth that cannot be expressed though sausage.

In fine…nu va bateti capetele, intelegeti mai multe daca vedeti filmul…