Executat portia de film la cinematograf. Raportez ca, spre dezamagirea gastii, nu am adunat floricele din par de data asta. Mai raportez ca romanul se calca pe cap cu tot restul puhoiului adunat sa vada Alice in Tara Minunilor. Sali pline, coada la bilete, coada la crantanele, coada la  lift, coada la mancare, coada la eliminarea mancarii…coada cam peste tot. Care ziceati ca-i criza? La mall este o criza teribila! De spatiu!

Data trecuta cand am scos baietii la film, am vazut si afisele cu Alice si ne-am spus ca mergem sa ne 3D la el impreuna. Si baietii nu s-au dus la meci, au mers la film si am vazut-o pe Alice, care tare greu s-a mai decis, frateeeee, daca sa se bata sau nu cu balaurul, sa se marite cu pocitania aia de petitor au ba ( e roscat, dintos si are o digestie proasta — cate secunde iti ia sa spui NU??) , sa-i spuna sau nu posibilei soacre ca e o naspeta snoaba. Adica, sa va explic…

Mi-e draga povestea asta de cand aveam mai putini ani decat degetele de la o mana. Niciunde in carte nu am simtit-o pe Alice ca fiind o nehotarata. Daca vrea Tim Burton sa ma convinga ca, odata crescuta, Alice isi calculeaza deciziile cu sublerul….protesteeeeez! Alice cea mica era mult mai hotarata si cred ca avea ceva mai multa personalitate. Alice cea mare e cam lipsita de vlaga si oricat si-ar suprapune exceptionalul Palarier (Johnny Depp) vointa peste (im)personalitatea ei, tot nu o creioneaza multumitor.

M-am hotarat ca o parte foarte faina a filmului este coloana sonora a lui, un factor de decizie in favoarea mersului la cinema. Am descoperit  Her Name Is Alice, de ShineDown…si cam asta ascult pana se hotaraste si Alice ce vrea sa mai faca….sa se intoarca sau nu in Tara Minunilor :)