Mă înspăimîntă toamna. Am aşa o senzaţie neplacută, că răneşte toate nopţile de august. E ca şi cînd s-ar turna apă peste focul de tabără, ca şi cînd ar veni prea repede zorii peste o noapte pe care nu ai sfîrşi-o. Nu e prea multă vara, sunt doar trei luni, nu ştiu de ce vă plîngeţi…Nu e prea cald…e intens!
Iar e septembrie şi nu e vina nimănui! E meritul cuiva, însă, că acest septembrie e magic. Ea, care nu cere niciodată nimic, îţi confiscă toate zilele ruginii şi te trezeşti cu sufletu-ţi în braţe — să-l creşti !
Vreau sa fiu expozitia unui singur artist. O sa muscam din Septembrie ca dintr-o tarta cu capsune. Prin gandul lui, de dragul meu, acceptă. Zaboveala unei nopti cu luna plina, pe damburi de ierburi lipicioase. Nebunia unui personaj de poveste, care sare garduri, razand de propria-i teama. Numaratul stelelor indepartate de pe metereze mangaiate de iubire. Voiosia de a nu ajunge la lumina din capatul tunelului, de dragul unei imbratisari pe intuneric. |Licurici rataciti din iunie si fluturi obraznici, aprinsi de lumina felinarelor. Plimbari printre necunoscuti cu miros de napolitana, tovarasia unor sufletele care inteleg fara cuvinte. Accepta. Sa imparti patul macar o noapte cu o dragoste irepetabila. Sa pastrezi o floare intr-o carte gasita pe presul de la usa. Sa fugi spre orice loc te poarta destinul, daca acolo te asteapta cineva. Sa pui nasul rece pe un gat cald, sa alergi cu gura deschisa si sa te ascunzi ca aurul pierdut. Sa te colorezi in spatele unui apus precum un bob copt de strugure. Cauta tot ce iti lipseste si canta-mi o melodie scurta, prosteasca. Poarta pe chip zambetul unui om care si cand greseste, se simte strans in brate.
Nu-i poţi rezista lui septembrie magic…n-ai cum! E aşa de îmbietor, aici…Cred că anul ăsta nu mai revendic vara.
Daca nu v-ati jucat cu link-ul asta…va asigur ca e o incantare. Inserezi adresa ta de pe unde ai copilarit, apoi totul o ia razna si te trezesti in Google Maps, la locul faptei. Iar la finalul experimentului…poti sa trimiti o vedere virtuala si sa primesti si raspuns la ea. Eu am primit una … perfecta pentru mine la momentul zicerii, spunandu-mi ca “You are trying too hard”. Fortune cookies are better served in HTML 5
Că-i cam nasol pe aici, vezi şi tu, nu te mai plictisim noi cu astea. În rest, să ştii şi tu că-i Crivăţu mare lecuitor, îmi face bine cu leacuri băbeşti online. Mi-i drag de numa numa… Ai prieteni faini de tot, mulţam că ni i-ai dat şi nouă.
Mi-i dor de Timisoara, ca n-am mai fost de o vreme. Muncim mult si cred eu, cam de-an proasta, motiv pentru care…păţim.
Am mai făcut câtva bine. Sigur nu cât aş fi vrut, n-aş fi avut să-ţi povestesc câte un bine în fiecare zi….
Acum, că-i ziua ta, aş fi vrut să te bucur cu ceva mai de preţ, dar azi mă simt un picuţ săracă. Am sărăcit c-o palmă, i-am dat-o peste ochi unuia de m-a pipăit. Sper să fi râs măcar o ţâră, văzându-mă că pocnesc un nene…Acum tu te cam plimbi cu vântul, aşa că le vei şti pe toate, chiar şi pe cele pe care nu ţi le scriu, dar ţi le gândesc.
Pe site-ul Google Lunar X Prize apare in top page anuntul despre lansarea rachetei spatiale romanesti Helen 2 din largul Marii Negre.
Va dati seama ca m-a apucat mandria nationala sa vad asta, dar m-am simtit si mai bine pentru ca nu se chinuie degeaba, ca ii ia in serios cineva si ca pe acei cineva ii cheama Google. Nu-i asa ca e uimitor ce pot face niste tineri ? Si nu-i asa ca e uimitor ca ei ar putea aduce in tara 30 milioane de dolari pentru proiecte de aeronautica si cosmonautica?
Din 2008, ARCA participa în Competitia Google Lunar X Prize, o continuare a competitiei Ansari X Prize, care ofera un premiu de 30 mil $ primei echipe care reuseste sa trimita pe Luna un robot care sa transmita imagini si date in direct. Pentru aceasta competitie, ARCA dezvolta sonda lunara ELE (European Lunar Explorer) si racheta lansatoare de sateliti Haas.
Lansarea programata intre 3 si 5 august constituie Misiunea 4 – Helen 2 si are si obiective:
- lansarea primei rachete spaţiale româneşti în zbor suborbital
- realizarea primului zbor în cadrul competiţiei internaţionale de astronautică Google Lunar X Prize
Detaliile tehnice provin din comunicatul de presa si le listez mai jos, caci sigur cineva le va intelege mai bine decat mine.
Desigur, am gasit-o la Ionut, acolo unde obisnuiesc sa mai dau cate o raita sa vad ce mai fur. E un fel de pod cu gemuri bune .
Luati de va delectati:
In the suburbs, I
I learned to drive
And you told me I'd never survive
Grab your mother's keys, we're leaving
You always seemed so sure
That one day we'd fight in
In a suburban war
You put it down against mine
I saw you standing on the opposite shore
Nobody down, the first bombs fell
We were already bored
We were already, already bored
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling again
The kids won't be so hard
In my dreams we're still screaming
Running through the yard
And all the walls that they built in the 70s finally fall
And all of the houses they built in the 70s finally fall
It meant nothing at all
It meant nothing at all
It meant nothing
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling into the night
I just can't understand
How I want a daughter while I'm still young
I want to hold her hand
Show her some beauty
Before this damage is done
But if it's too much to ask
If it's too much to ask
Send me a son
Under the overpass
In the parking lot we're still waiting
It's already passed
So move your feet from hot pavement
And into the grass
Cause it's already passed
It's already already passed
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling
Sometimes I can't believe it
I'm moving past the feeling again
I'm moving past the feeling
I'm moving past the feeling
In my dreams we're still screaming
We're still screaming
We're still screaming
Am fost în vacanță. De unde și tăcerea de pe aici. N-am scris încă nimic despre vacanță, pentru că ieri m-a plouat. Acest lucru a determinat o revenire graduală către marele oraș gri, unde măcar beneficiez de internet ca oamenii. Pâna la urmă…”mie dați-mi străzi pavate” și wi-fi și-mi trece supărarea pe vreme.
Mihai știe câteva lucruri despre mine, unul dintre acestea fiind că eu nu prea știu a zice “nu”. Tocmai de aceea încep sa populez blogul dupa vacanță, luându-l pe NU în brate (dar gândindu-mă că tare l-aș mai înșela pe NU cu NY).
Așadar…câteva lucruri cu NU în față:
Nu înjur. Gândesc însa niște fraze extrem de politicoase, care ustura mult mai tare decât orice înjurătură. Problem solved.
Nu uit mai nimic din ceea ce văd. Am memorie fotografică. Poate iert, dar de uitat, nu uit nici dacă vreau. Și uneori aș cam vrea…
(Nici eu) nu beau cafea. Deloc. Imi produce o ceață deasă în stomac.
Nu mănânc mici. Asta e…pentru unii …size matters.
Nu mă enervez prea ușor. Țin si la o glumă proastă. Dar io n-aș sta pe lângă mine dacă ma prind nervoasă.
Nu accept decizii finale și ne-argumentate. Mama zmeilor… îmi place să cred că Împușcatul chiar a fost împușcat!
Nu pot lucra în dezordine. Am de făcut jde lucruri în același timp, așa că nu-mi permit să uit unde am salvat nușce docoment.
Nu suport lamentările penibile și nici muierile isterice. Asta e, puteam la fel de bine să fiu bărbat, știu…
Nu suport nici bărbații care se lamentează cand le pui pachetul de țigări in mașina de spălat. Go get a life!
Nu fumătorilor! Să n-aud musca! Fumatul mă ucide. Și ma face cu nervii capului de fiecare dată când vreau și eu să beau un cico iarna, într-o bodeguță.
Nu înot. Mi-e frică de apă mai ceva ca naibii de tămâie. Traume de kinder aruncat în bazin pentru a învăța să înoate cu forța.
Nu dau mai mult de două șanse nimănui. La a treia șansă acordată, va sa zică accept să fiu fraiera din poveste.
Nu o voi uita niciodată pe bunica. A fost cel mai bun om pe care am avut privilegiul să-l cunosc.
Nu dau prea des pe acasă pe la ai mei. Pentru asta primesc in mod constant amenințări cu dezmoștenirea
Nu visez să mă mărit. Mi se pare o cutumă căreia să i se dea ”like” pe Facebook, dar nu la profilul meu.
Nu-mi plac pisicile. Nu adopt animale, dar nici nu le rănesc. Îmi știu și îmi accept limitele de responsabilitate.
Nu concep să stau cu cineva care să nu aibă simțul umorului. Aia tre să fie o tristețe amară.
Nu pot sta degeaba. Nu știu cum e să te plictisești.
Nu ofer ajutor celor care nu vor să se ajute singuri.
Nu mă înham niciodată în bătălii sortite eșecului.
Nu spun ”nu” fără să încerc.
Nu-mi plac instituțiile statului român. Sunt cel mai inutil și costisitor bagaj pe care-l târâm de-aiurea după noi.
Nu dau bani cerșetorilor. Când simt nevoia să le dau ceva, le iau de mâncare.
Nu beau apă de la robinet.
Nu dorm prea mult, că am treabă.
Nu pot trăi fără să călătoresc. M-aș atrofia.
Nu mă îngraș. M-am obișnuit cu asta…noi să fim sănătoși!
Nu-mi plac extremele și nici oscilațiile bruște.
Nu insist (nici eu).
Nu stiam ca am atâția ”nu” in debara
Later edit: Trebuie să așez și ce am primit de la Mihai tot aici, tocmai pentru că am senzația că se potrivește tare bine cu mine. Oricum, din vreme în vreme, mă voi întoarce aici, să ascult cântecul ăsta
- Este un tip cu par cret. Va face cariera de supermodel in China, trimitand bani acasa si salvand economia Romaniei
- Chinezii vor fi atat de contrariati de numele sau incat se vor gandi sa inceapa situri arheologice in Romania in speranta ca vor gasi mai multe date despre chinezul alb. Asa ne alegem si noi cu galerii de metrou noi noute la costuri zero.
- Va ajuta chinezii sa isi dezvolte sportul local
- Chinezu ii va convinge pe chinezi ca Romania ar putea deveni o provincie SAR unde se pot organiza jocuri olimpice. De bambilici. Si noi pastram investitia in infrastructura.
- Este foarte cald. Orice om pleaca din tara lasa mai mult oxigen pentru cei care raman sa stinga lumina.
Daca nu v-am convins deja, va mai spun doar ca daruiesc celui care-l ajuta pe Chinezu sa castige plecarea in China un frumos si util ghid de conversatie Francez – Chinez (mandarin), care sa-l ajute sa raspunda la intrebarea “Ni song nali lai”? (adica de unde vii?)
Prima caseta audio pe care am primit-o in viata mea avea mult Clapton pe ea. Cerusem cuiva sa ma ajute sa iau niste muzica de la Radio Galati. Spirit intreprinzator, mi-am santajat mama sa mearga sa o ia de la radio, sa nu trebuiasca sa explic prea multe despre varsta mea de atunci. Cum castigasem un concurs cu premiu in pizza, am dus-o pe mama Stoleru la pizza drept multumire. Si am lucrat-o la psihic cu o caseta pe repeat timp de vreo 3 saptamani.
Cum azi e si ziua in care eu lipsesc la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului, ii urez colegului care a ras de mine pe atunci distractie maxima. Sper ca a crescut un pic de atunci Ah, si mi-e ciuda ca nu-s acolo sa rad eu de el, dar incerc sa ma consolez cu pozele de la concertul Clapton & Winwood de aseara.
Mai pe seara facem niste limonada delicioasa la Streetdelivery, in caz ca vreti sa va intalniti cu aia de organizeaza intalnirea de clasa dupa 10 ani si apoi lipseste de la ea…
Comments (1)
Aug 31 2010
.
